O lacrimă pentru Diriginte…
Nov 16
Vineri, 12.11.2010, dirigintele meu, Caius Iulius Cosma Cezar a incetat din viata.
O durere imensa m-a cuprins cand am aflat ca intradevar a murit, si nu a fost o gluma proasta a unor colegi. O durere imensa care nu o pot exprima in cuvinte. Nu stiu daca l-am iubit pentru cat a fost de sever sau pentru cat a fost de “prieten” cu noi. Stiu doar ca l-am iubit si ca nu o sa-l uit niciodata.
Un om echilibrat, plin de viata si bogat. Spun bogat pentru ca avea tot ce-si putea dori un om : o familie iubitoare, un loc de munca, prieteni, elevi care sa-l iubeasca, cunostiinte din varii domenii care nu pot fi enumerate; cel putin, nu aici – etc. Un om care niciodata nu s-a lasat batut. A luptat pana in ultima clipa.
Sunt dezamagit de faptul ca mai chiuleam de la el de la ore, sau ca nu eram tot mereu atent la ora de chimie. Sunt dezamagit de faptul ca l-am suparat. Ce-i drept, nu voit, dar…l-am suparat. Si cel mai mult ma doare faptul ca nu am apucat sa-mi cer scuze, sau sa-mi iau ramas bun de la omul care mi-a fost diriginte, prieten, coleg, tot ce as fi vrut. Ii multumesc pentru ca a existat si ma bucur ca a fost alaturi de mine macar intr-o parte din drumul prin viata.
As fi vrut sa-i mai spun cateva vorbe, sa mai stau odata de vorba cu el, sa-mi mai tina odata morala, sa-mi mai comenteze sapca. Timpul petrecut in spital, departe de noi a fost ca o perioada in care el nu era prezent. Nu ne gandeam ca nu se va mai intoarce. Dar… noi, vom ramane mereu copiii tai, Dom’ Diriginte !
Sunt lucruri care trebuie sau pe care vreau sa le spun, dar nu-mi pot gasi cuvintele. Le voi spune cu alta ocazie, sau poate doar in gand. Ramane de vazut ce se va intampla de acum inainte. Noi, oricum nu va vom uita niciodata ! Si ne vom aduce aminte de dumneavoastra in fiecare zi de scoala si de fiecare data cand vom avea probleme. Stim ca dumneavoastra veti avea grija de noi. Si va promit ca VOI INCERCA sa devin, macar la chimie, “Doctor docent”.
Durerea am incercat sa o exprim in cuvinte, dar nu am reusit in totalitate. Dar o parte din ceea ce am simtit, simt si voi simti am scris in poezia dedicata dumneavoastra.
In memoriam prof. Cezar Cosma
Dragul meu diriginte,cu lacrimi, vreau sa-ti spun,
Ca Dumnezeu alege, sa-l ia pe cel mai bun.
Si, stiu ca niciodata nu te va da-napoi,
Si stiu ca niciodata, nu vei mai fi cu noi.
Si ultime cuvinte, ti le rostesc plangand…
Dragul meu Diriginte, sunt printre lacrimi,scrise,
Si toate vin din suflet, sincere, vin din gand,
In gand te voi purta, te voi purta in vise.
Azi, cu o lumanare, stam drept langa sicriu,
Dorind ca sa ne ierti, ni-s ochii-n lacrimi uzi.
Am vrea sa fii acelasi, am vrea sa mai fi viu,
Am vrea sa te strigam, am vrea sa ne auzi.
E pentru prima data, acum, cand ne-ai mintit
Ca te vei face bine, ca vei invinge boala,
Sau, poate chiar sperai, sa ne mai intalnim.
Ai vrut sa nu ne doara, sa nu neglijam scoala.
Un strop de sanatate, ti-am fi dat de la noi,
Sa stim ca te faci bine, sa stim ca vi-napoi,
Si de la fiecare, un an de ti-am fi dat,
Ani, douazeci si sapte, ai mai fi adunat.
A lacrimat si tata, cand m-a vazut ca plang,
Stiind – copilul lui, nu plange pentru oricare.
Chiar de nu v-a stiut, si-a zis atunci in gand:
Inseamna c-a fost OM.., un OM cu suflet mare.
In ora ne-ntrebai: ”-Copii ! Cat e un ceas ? “
Ingrijorat erai, acas’ sa ne dai teme,
“ Doua minute, atat au mai ramas. “
“ Doua minute?, Atunci, Doua probleme !”
Doua minute,sau poate chiar un ceas,
Ne-a mai ramas de astazi inainte.
Sa ne mai ierti odat’ de bun ramas,
Mai iarta-ne, Domnule Diriginte !
Mereu, tu ne dadeai nota cu plus
Dar astazi, da-ne un minus la purtare.
Caci la spital la tine, nu ne-am dus,
Iar tu-ntrebai mereu, de fiecare.
C-am auzit,ca te vei face bine,
Doar tu spuneai: invata sa fi tare.
C-o zi-nainte, eu, ma bucuram,
Si-a doua zi, eu vin sa-ti cer iertare.
Tu,de-acolo de sus, ne-ai dat ultimul plus.
E marele castig, ca noi, te-am cunoscut.
Tu-n minus ai ramas, prea repede te-ai dus,
Si toate-ti vor ramane, doar la timpul trecut.
Cand va fi serenada, noi, te vom cauta,
Si vom veni la tine,cu un buchet de flori.
Mai tristi ,Gaudeamus, si tie-ti vom canta,
Vei asculta de acolo, de sus, de printre nori.
Noi suntem inca tineri, dar de-om imbatrani,
Caci va veni o vreme, atunci cand vom pleca,
Si-acolo sus, in ceruri, din nou ne-om intalni.
Acolo sus, in ceruri, noi, te vom cauta.
Tu, ne vei recunoaste, c-am fost copiii tai,
Si n-am fost cei mai buni, sau poate am fost chiar rai.
Si poate ca ceva, n-am spus adevarat,
Cu sufletul tau mare, tu insa, ne-ai iertat.
Dar ce-ti spunem astazi, sigur nu te mintim.
Dragule Diriginte, noi, azi, CHIAR TE IUBIM.
|
Multumesc ca ai scris despre amintirea acestui om minunat. Si mie mi-a fost drag, ca om si ca profesor. Dumnezeu sa-l odihneasca. Tot respectul meu.
Si eu iti multumesc pentru cuvintele adresate in comentariul de mai sus. Te mai astept pe aici !
Multumim pentru cuvintele minunate. S-a stins prea repede din viata. Dumnezeu sa il odihneasca in pace.
Condoleante familiei si pareri de rau ca pleaca dintre noi oameni buni
super emotionant.draga bogy te rog din sufltet in poti face si mie o poezie,eu termin acum clasa a 8a si trebuie sa zic cate ceva la o serbare despre diriginte,te rog din suflet voi ramane datoare
Iuliana, eu nu scriu poezii. Am scris poezia aceea din simplul fapt ca am trait povestea. Nu pot sa scriu ceva pentru tine, pentru ca nu simt nimic despre asta. Pentru dirigintele meu am scris ceea ce gandeam in momentul respectiv.
Imi pare rau ca nu pot sa te ajut.
Mult succes in anii de liceu !