The revenge
Apr 12
Îmi pare rău pentru lipsa neanunţată de pe blog, dar a intervenit ceva personal şi nu am avut timp să scriu. Am revenit cu un serial din amintiri haioase.
Particip la concursul de pe blogatu.ro în colaborare cu Jocuri Barbie
Ştiţi cu toţii cât de mult urăsc copiii profesorii. Cel puţin odată în viaţă, fiecare dintre noi ar fi omorât un profesor. Eu cel puţin, am foarte mulţi de “aranjat” dar nu îmi permit să fac asta acum.
În schimb, acum câţiva ani când eram în liceu mă enerva un profesor foarte tare. Mă trăgea de urechi, cum mă prindea, cum mă asculta, îşi descărca nervii pe mine la oră şi în plus, cu toate că eu eram ţapul ispăşitor pentru toate probleme lui, mă mai alegeam şi cu note proaste.
“Bine” zic şi mă pun pe gândit strategii de răzbunare.
Într-o zi de primăvară mi s-a aprins beculeţul. Mă gândisem la o chestie atât de amuzantă [ aşa mi se părea mie şi celorlalţi făptaşi ] şi interesantă, încât eram uimit de ce mi-a fătat mintea. Mă duc la nişte prieteni şi le spun cum stă treaba. Au început toţi să râdă imaginându-şi deja ce faţă o să facă “ profu’ “ când o să vadă ce i-am pregătit şi au spus toţi în cor : “ Ne băgăm ! “.
“Foarte bine” zic şi mă duc acasă fericit şi încercând să mă abţin să nu râd singur pe stradă. A doua zi mă fâstâceam prin clasă, tot aşteptam să terminăm orele, iar când am ieşit din şcoală, eram toţi adunaţi acolo. Am căutat maşina profesorului şi ne-am dus la ea. Eram 6 copii. Ne-am agăţat de ea fiecare cum a apucat şi am mutat-o între doi copaci în aşa fel încât să nu poată să o scoată. Singurul fel în care putea să o scoată era să tragă alţi 6 copii de ea până iese dintre cei doi copaci, pentru că la fix s-au potrivit şi pomii aia acolo lângă noi, pentru că era o distanţă de vreo 2-3 cm între maşină şi pomi.
Ne-am dus la magazinul şcolii şi ne-am luat câteva pungi de seminţe şi suc pentru că aveam destul de aşteptat pentru a veni profesorul de la ore. Nici nu ştiţi ce faţă a făcut când a văzut maşină între copaci şi nu ştia cum să o scoată de acolo. Şi-a pus mâinile în cap şi înjura toţi elevii. Vă daţi seama că toţi erau cu gură până la urechi şi se adunaseră şi profesori şi lume de pe stradă în jurul lui şi a maşinii râzând de el.
Ziua următoare a venit la noi la oră nervos şi a început să zbiere : Care mi-a pus maşina acolo? Să se ridice în picioare cel care a avut ideea!”
Noi, când l-am văzut aşa supărat, ne-am speriat şi ne-am ridicat în picioare.Văzând că suntem 6 care ne-am ridicat şi râdeam , pentru că şi aşa speriaţi râdeam pe înfundate de el, a crezut că este o glumă din partea noastră şi că nu noi am fost făptaşii.
Într-un final a început să predea lecţia, dar noi, care eram nişte draci, ne-am dus după câteva zile când i-am văzut maşină în curtea şcolii şi i-am ridicat-o pe o masă de ping-pong.
A doua oară n-am avut atâta noroc şi ne-a văzut cineva la locul faptei şi erau şi probe incriminatorii şi n-am mai scăpat aşa uşor. Aia a fost ultima faptă a noastră pe anul acela şcolar şi cred că alţii în locul nostru n-ar mai fi făcut nimic până la sfârşitul şcolii, dar noi nu ne-am lăsat şi am continuat, dar mai multe altădată.







Cum sa’i ridici masina pe o masa de pingpong? Defapt cum sa ridici o masina in general, nu sunteti voi super-puternici si nici masina nu era superusoara, dar na, poate gresesc!
@Dragos: Se poate, daca esti motivat. Asa cum un atlet poate alerga cu un picior rupt. Adrenalina e de vina.
Totusi, ma mir ca ati avut atata curaj…
@ Dragos: Era un Tico
Si eram 6 pustani 
@DrLyana : Nu curaj, ci tupeu
ai pus link gresit. modifica te rog. nu mai pot, cedez nervos.
ops, scuze…
dar cand am verificat eu era bine. dracu’ sa-l pieptene pe wordpress-ul instabil
mersi de pont, te salut!